Un fost jucator, arbitru si federal da cartile pe fata!

Singura carte care spune ceea ce nu s-a spus niciodata

in intregime despre rugbyul romanesc: ADEVARUL

“Judecator fara roba in Ovalia” nu trebuie sa lipseasca din biblioteca ta


Cand am intrat, ca jurnalist, in lumea rugbyului romanesc, stiam despre acest sport ca este unul de golani, practicat de gentlemeni. Mi-am dat seama rapid ca este vorba doar despre un frumos citat, fara prea multa aplicabilitate in realitatea de zi cu zi. Citind cartea domnului Florian Dudu, “Judecator fara roba in Ovalia”, am realizat ca nu m-am inselat. Pentru ca, intr-un sport practicat de gentlemeni, delegatul echipei gazda nu alearga cu “babanul” dupa arbitrul principal. Gentlemenii joaca pe teren, nu vin la vestiarul arbitrilor cu pachetul de piese pentru Dacia 1300. Nu vin cu plicuri cu 14.000 lei (foarte multi bani in 1982) pentru a se asigura ca raman in divizie. Si, chiar mult mai grav, antrenorii gentlemenilor nu modifica in foaia de joc, de comun acord cu arbitrul, rezultatul unui meci...



De asemenea, intr-un sport in care predomina gentlemenii, arbitrii nu solicita schimbarea rezultatelor la...Iarexemplele de gesturi nu tocmai specifice gentlemenilor pot continua, insa iti recomand sa le descoperi tu-insuti in cartea domnului Florian Dudu, “Judecator fara roba in Ovalia”.

Acesti oameni, care s-au pretat la gesturi lipsite de fair-play, sunt cei ce au marcat rugbyul romanesc in ultimii 40-50 de ani. Sunt oameni care au slefuit talentele native ale copiilor si tinerilor ce au venit catre sportul cu balonul oval. Au educat. Si, de cele mai multe ori, au educat exact asa cum au fost ei: mereu in cautarea unei variante mai usoare de a obtine rezultate bune, mereu “la mica ciupeala” din banii clubului, in cantonamente si deplasari.

                              
Ajuns la varsta la care priveste inapoi cu detasare, Florian Dudu da inca o data dovada integritatii care l-a caracterizat toata viata. O face cu un talent literar pe care, va marturisesc, nu i-l banuiam. Punand cartile pe fata, jucatorul, apoi arbitrul, apoi federalul Dudu descrie situatii, mentioneaza nume fapt care, cu siguranta, va deranja foarte multa lume. Prea multa vreme ascunsi in spatele ipocriziei, oamenii de rugby s-au complacut intr-o mediocritate care a dus la situatia actuala. Suficienta rugbystilor educati sa ofere cateva sticle de vin arbitrilor pentru un scor mai bun a devenit suficienta antrenorilor care, firesc, au perpetuat modelul. Impreuna cu lipsa de viziune in managementul de club, cu absenta abilitatilor in atragerea de fonduri, cu dezinteresul ministerelor implicate si cu situatia economica nu tocmai fericita, contextul creat a dus la stagnarea rugbyului romanesc. O stagnare evidenta, atata vreme cat, la Cupele Mondiale, nu reusim sa depasim bariera unei victorii in grupe (cand o reusim si pe aceea...). O stagnare evidenta, atata vreme cat, la juniori, ne bate Belgia, iar la seniori, trec pe langa noi echipe pe care acum 30-40 de ani le surclasam...

“Judecator fara roba in Ovalia” este calatoria sportiva a domnului Florian Dudu din 1958 pana in urma cu putin timp. Sunt peste 55 de ani - o viata de om - in care autorul a trait si a vazut multe. In care nu a contenit sa creada in latura frumoasa a rugbyului, pe care l-a propovaduit necontenit, in ciuda tuturor dificultatilor. Privit ca un extraterestru de multi, Florian Dudu si-a castigat reputatia unui arbitru si, apoi, a unui federal integru, pe care un crap de la Giurgiu (celebrul “baban”) nu-l poate determina sa treaca peste principiile sale solide.

Evident, a gresit in cariera sa. Cititi in carte numeroase pasaje in care autorul recunoaste ca nu a luat cele mai bune decizii. A incercat insa intotdeauna sa-si repare imediat greselile, constient ca prapastiile de comunicare cu oameni importanti din rugby nu duc la nimic bun. Atat pentru sport, cat si pentru cariera sa.



5 motive pentru care trebuie sa cumperi si sa citesti “Judecator fara roba in Ovalia”

1. Este prima carte din rugbyul romanesc - si printre putinele din sportul autohton - care spune adevarul, cu subiect si predicat, despre o perioada zbuciumata a Ovaliei, nu mai putin de 55 de ani.
2. “Judecator fara roba in Ovalia” este ca un curs de istorie. Te poarta prin rugbyul romanesc, de la perioada boema, trecand prin celebrele victorii impotriva Frantei si ajungand la perioada dificila de dupa Revolutie.
3. Afli cum reuseau sa scape brigazile de arbitri la finalul unor meciuri tensionate, in care gazdele pierdeau. Cum plecau pe rute ocolitoare, prin orase uitate de lume, pentru a evita suporterii sau chiar oficialii invinsilor...
4. Cartea spune povestea unui rugby de masa, practicat pe tot teritoriul Romaniei, de la Sibiu pana la Buzau sau Giurgiu.
5. Cartea prezinta informatii inedite din interiorul FR Rugby, a comisilor sale de specialitate, informatii niciodata dezvaluite pana acum.



I s-a spus “Legionarul”, “Grisina”, “Scandura de brad” sau “Stinghia”. A fost scuipat, strans de gat (la propriu), amenintat ca nu mai iese viu de pe teren. A sarit garduri, urmarit de suporteri furiosi, a primit pumni in figura. Insa dragostea pentru rugby a lui Florian Dudu a triumfat intotdeauna. Si-a riscat locul de munca pentru a ajunge sa arbitreze un meci de juniori. A rupt prietenii cu oameni care, la un moment dat, i-au cerut ceva ce nu putea sa faca: sa-si incalce principiile.

Peste tot si toate, a lasat o cariera de “judecator fara roba” in care putini au avut ce sa-i reproseze, dupa ce spiritele s-au calmat. Mai mult decat atat, ca federal, a reformat domenii in care forul ce coordoneaza rugbyul romanesc a suferit intotdeauna, precum statutul jucatorului sau comisia de disciplina. Aceste lucruri, prinse in “Judecator fara roba in Ovalia”, fac din carte un adevarat manual de istorie a rugbyului romanesc. Nu-l ratati!



Totusi, citind “Judecator fara roba in Ovalia” am ramas cu un gust amar. Lucruri pe are le banuiam, le auzeam rostite pe la colturi, despre antrenori, jucatori, presedinti de federatie s-au dovedit a fi reale. In cele 244 de pagini, Florian Dudu mi-a demontat cateva mituri despre sportul cu balonul oval autohton... Mi-a aratat ca pasiunea pentru rugby, alaturi de integritate, poate sa duca la o viata completa, plina de satisfactii si bucurie. Este crezul dupa care s-a ghidat autorul.

Insa, in acelasi timp, mi-a aratat ca, ignorand zeci de ani problemele reale ale rugbyului, am pervertit un sport de o frumusete aparte si un fair-play desavarsit. Citind cartea domnului Dudu, desi imi voi face, la randu-mi, multi dusmani, trebuie sa marturisesc ca rugbyul romanesc nu a generat prea multi gentlemeni. Ca in multe alte sporturi si domenii de activitate, golanii au fost - si inca sunt - la putere...


Lectura placuta!






Un iubitor de rugby
(jucator de miute cu prietenii, arbitru de ocazie la agape amicale)

PS : aceasta carte a fost scrisa de catre domnul Florian Dudu pentru jucatori, colegi arbitri, oficiali ai cluburilor dar, mai ales, pentru pasionatii de rugby. Domnul Dudu isi povesteste viata de arbitru in special pentru cei care plecau de la meci spunand « ne-a furat arbitrul », sau « am jucat prost, arbitrul nu are nicio vina ».  Va garantez ca la urmatorul meci pe care il veti vedea il veti privi cu alti ochi pe « omul in negru » care imparte dreptatea.